aptitudine
Etimologie
Din franceză aptitude < latină aptitudo, aptitudinis.
Pronunție
- AFI: /ap.ti.tu'di.ne/
Substantiv
Declinarea substantivului aptitudine | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | aptitudine | aptitudini |
Articulat | aptitudinea | aptitudinile |
Genitiv-Dativ | aptitudinii | aptitudinilor |
Vocativ | aptitudine | aptitudinilor |
- însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online