arima
română
Etimologie
Din franceză arrimer.
Pronunție
- AFI: /a.ri'ma/
Verb
| Conjugarea verbului arima | |
| Infinitiv | a arima |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
arimez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să arimeze |
| Participiu | arimat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online