arima

română

Etimologie

Din franceză arrimer.

Pronunție

• AFI: /a.ri'ma/

Verb

Conjugarea verbului arima
Infinitiv	a arima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	arimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să arimeze
Participiu	arimat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora.

Cuvinte derivate

• arimare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armia
• amari
• arămi
• armai
• maria
• mârâi
• ramai

Referințe

• DEX '98 via DEX online