încărcătură
română
Etimologie
Din a încărca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kər.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului încărcătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încărcătură | încărcături |
| Articulat | încărcătura | încărcăturile |
| Genitiv-Dativ | încărcăturii | încărcăturilor |
| Vocativ | încărcătură | încărcăturilor |
- încărcare.
- (concr.) ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă.
- cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă.
- explozibil introdus într-o gaură de mină.
- materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație.
- capacitate de încărcare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online