ascultare

română

Etimologie

Din a asculta.

Pronunție

• AFI: /as.kul'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ascultare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ascultare	ascultări
Articulat	ascultarea	ascultările
Genitiv-Dativ	ascultării	ascultărilor
Vocativ	ascultare	ascultărilor

1. acțiunea de a asculta și rezultatul ei.
2. făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism.

Cuvinte derivate

• neascultare
• radioascultare

Expresii

• A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caretașul
• cașeratul
• strălucea

Referințe

• DEX '98 via DEX online