ascultare
română
Etimologie
Din a asculta.
Pronunție
- AFI: /as.kul'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ascultare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ascultare | ascultări |
| Articulat | ascultarea | ascultările |
| Genitiv-Dativ | ascultării | ascultărilor |
| Vocativ | ascultare | ascultărilor |
- acțiunea de a asculta și rezultatul ei.
- făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism.
Cuvinte derivate
Expresii
- A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online