bloca
Etimologie
Din franceză bloquer.
Pronunție
- AFI: /blo'ka/
Verb
Conjugarea verbului (se) bloca | |
Infinitiv | a (se) bloca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) blochez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) blocheze |
Participiu | blocat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă.
- a închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor.
- Zăpada blochează drumul.
- (v.tranz. și refl.) a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată.
- a interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc.
- (sport) a efectua un blocaj.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Traduceri
a astupa