Etimologie

Din sârbocroată vrljiti, bulgară хвърлям (hvărljam).

Pronunție

  • AFI: /zvɨr'li/


Verb


Conjugarea verbului
zvârli
Infinitiv a zvârli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zvârl
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zvârle
Participiu zvârlit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (în concurență cu azvârli) a arunca ceva (printr-o mișcare bruscă).
  2. (v.tranz.) a da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător).
  3. (v.tranz.) a proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice).
    Vulcanul zvârle lavă.
  4. (v.tranz.) a risipi, a împrăștia.
  5. (v.tranz.) (fig.) a cheltui bani fără socoteală.
  6. (v.intranz.) a arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.).
  7. (v.intranz.) (despre animale) a izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi.
  8. (v.refl.) a se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt.
  9. (v.refl.) a se arunca, a sări.
    Se zvârle pe cal.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe