zvârli
Etimologie
Din sârbocroată vrljiti, bulgară хвърлям (hvărljam).
Pronunție
- AFI: /zvɨr'li/
Verb
Conjugarea verbului zvârli | |
Infinitiv | a zvârli |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
zvârl |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zvârle |
Participiu | zvârlit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (în concurență cu azvârli) a arunca ceva (printr-o mișcare bruscă).
- (v.tranz.) a da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător).
- (v.tranz.) a proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice).
- Vulcanul zvârle lavă.
- (v.tranz.) a risipi, a împrăștia.
- (v.tranz.) (fig.) a cheltui bani fără socoteală.
- (v.intranz.) a arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.).
- (v.intranz.) (despre animale) a izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi.
- (v.refl.) a se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt.
- (v.refl.) a se arunca, a sări.
- Se zvârle pe cal.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online