baci
română
Etimologie
Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvânt de proveniență orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezența sa în dialecte, și de asemenea prin apariția sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvânt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atâta vreme cât nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvântului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul român (bulgară бач (bač), sârbo-croată бач/bač, slovenă, cehă bača, maghiară bacs(i), bacsó, poloneză bacza, ca și neogreacă μπάσσιοσ (bássios), albaneză bats).
Însăși aria de răspândire a cuvântului pare a indica proveniența sa română, căci numai română a fost direct legată de toate limbile menționate mai sus, și faptul că acest cuvânt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuși, nu este posibil să-l explicăm, până în prezent, numai prin intermediul român. În ce ne privește, și dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvânt autohton, poate cel care corespunde latină pater și posibil același care s-a păstrat în bade.
Originea dacică a cuvântului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicații vechi par prea puțin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen slav care trebuie pus în legătură cu *bašta („tată”) (Slaw. Elem., 14) și cu *baština („moștenire”) (Lexicon, 12), ipoteză greu de susținut, datorită dificultăților fonetice. Șeineanu, II, 42, propunea ca etimon turcă baș („șef”), care la rândul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune maghiară ca izvor al românului, poate pe baza hazardatei despărțiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvântului baci, considerat acolo ca diferit de 1 și derivat din maghiară. – Pentru proveniența român a bulgarului bač, bačjo, bačija, confer Candrea, Elemente, 401 și Berneker 37; și din neogreacă μπάσσιοσ (bássios), confer G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea română cu albaneză.
Pronunție
- AFI: /baʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului baci | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | baci | baci |
| Articulat | baciul | bacii |
| Genitiv-Dativ | baciului | bacilor |
| Vocativ | baciule | bacilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online