balama

română

Etimologie

Din turcă bağlama.

Pronunție

• AFI: /ba.la'ma/

Substantiv

Declinarea substantivului balama
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	balama	balamale
Articulat	balamaua	balamalele
Genitiv-Dativ	balamalei	balamalelor
Vocativ	balama	balamalelor

1. mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână.
2. (fig.) (fam.; la pl.) încheieturi, articulații ale corpului.

Expresii

• A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii)
• A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ambala

Referințe

• DEX '98 via DEX online