fereastră
Etimologie
Din latină fĕnestra.
Pronunție
- AFI: /fe're̯as.trə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fereastră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fereastră | ferestre |
| Articulat | fereastra | ferestrele |
| Genitiv-Dativ | ferestrei | ferestrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele.
- Se uită pe fereastră.
- loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană.
- (auto) deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape; prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt sau se elimină gazele arse.
- (fig.) (fam.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor
Traduceri
deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc., pentru a permite intrarea aerului
|
|