banchetă
română
Etimologie
Din franceză banquette.
Pronunție
- AFI: /ban'ke.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului banchetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | banchetă | banchete |
| Articulat | bancheta | banchetele |
| Genitiv-Dativ | banchetei | banchetelor |
| Vocativ | banchetă | banchetelor |
- bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule.
- porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament.
- (în echitație) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online