baniță

Vezi și : banita, Banița, Baniță, banitą

română

Etimologie

Din slavă (veche) *banja („baie, vas rotund”), cu diminutivul *banica, de unde bulgară баниц (banica) („vas, vapor”) (Cihac; DAR). Semantismul român, care nu apare în slavă, se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.

Pronunție

AFI: /ˈba.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului baniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	baniță	banițe
Articulat	banița	banițele
Genitiv-Dativ	baniței	banițelor
Vocativ	baniță	banițelor

unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă.
vas special (făcut din doage) care are această capacitate.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

abțină

Referințe

DEX '98 via DEX online