barbetă

română

Etimologie

Din italiană barbetta.

Pronunție

• AFI: /bar'be.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului barbetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	barbetă	barbete
Articulat	barbeta	barbetele
Genitiv-Dativ	barbetei	barbetelor
Vocativ	barbetă	barbetelor

1. smoc de barbă lăsat să crească pe părțile laterale ale feței.
2. parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bărbate

Referințe

• DEX '98 via DEX online