beetle

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) bittle, betel, bittil

Etimologie

Din engleza medie bitle, bityl, bytylle, care provine din engleza veche bitula, bitela, bītel < proto-germanică *bitulaz, *bītilaz („animal care mușcă”); echivalent cu (to) bite +‎ -le.

Înrudit cu daneză bille și islandeză bitil, bitul.

Pronunție

• AFI: /'bitl/

Substantiv

beetle, pl. beetles

1. (entom.) gândac, gâză

   Some beetles are protected by law because they are rare.

2. (nenumărabil) un joc de noroc

Sinonime

• 1: (entom.) (fam., în SUA) bug

Cuvinte compuse

• beetle-browed
• Christmas beetle
• click beetle
• Colorado beetle
• deathwatch beetle
• dung beetle
• huhu beetle
• lady beetle
• oil beetle
• rhinoceros beetle
• rove beetle
• stag beetle
• water beetle
• whirligig beetle

Omofone

• Beatle

Vezi și

• bug
• firefly
• ladybird
• scarab

Verb

Conjugarea verbului to beetle
Infinitiv	to beetle
Prezent simplu pers. 3 sg.	beetles
Trecut simplu	beetled
Participiu trecut	beetled
Participiu prezent	beetling

1. a fugi, a alerga, a se precipita

   He beetled off on his vacation.

Sinonime

• scurry

Etimologie

Din engleza medie bitel-brouwed.

Adjectiv

beetle (comp. more beetle, sup. most beetle)

1. bulbucat, umflat

Sinonime

• protruding

Cuvinte compuse

• beetle brows

Verb

Conjugarea verbului to beetle
Infinitiv	to beetle
Prezent simplu pers. 3 sg.	beetles
Trecut simplu	beetled
Participiu trecut	beetled
Participiu prezent	beetling

1. a plana, a se profila, a ieși în afară

   The heavy chimney beetled over the thatched roof.

Sinonime

• loom over

Etimologie

Din engleza medie betel, care provine din engleza veche bīetel. Înrudit bēatan („a bate, a lovi”).

Substantiv

beetle, pl. beetles

1. (tehn.) mai, ciocan de lemn
2. (tehn.) compactor

Verb

Conjugarea verbului to beetle
Infinitiv	to beetle
Prezent simplu pers. 3 sg.	beetles
Trecut simplu	beetled
Participiu trecut	beetled
Participiu prezent	beetling

1. a bătători cu maiul

Sinonime

• hammer

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary