plana
română
Etimologie
Din franceză planer.
Pronunție
- AFI: /pla'na/
Verb
| Conjugarea verbului plana | |
| Infinitiv | a plana |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
planez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să planeze |
| Participiu | planat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre păsări) a pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate.
- (v.intranz.) (despre planoare) a pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică.
- (v.intranz.) a întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina.
- (v.intranz.) (fig.) a domina prin importanță, prin superioritate etc.
- (v.intranz.) (fig.) a amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză planer.
Verb
| Conjugarea verbului plana | |
| Infinitiv | a plana |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
planez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să planeze |
| Participiu | planat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online