beilic

română

Etimologie

Din turcă beylik.

Pronunție

• AFI: /bejˈlik/

Substantiv

Declinarea substantivului beilic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beilic	beilicuri
Articulat	beilicul	beilicurile
Genitiv-Dativ	beilicului	beilicurilor
Vocativ	beilicule	beilicurilor

1. casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești.
2. vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi).
3. muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online