belligerent

engleză

(English)

Etimologie

Din latină belligerans („purtând război”), participul prezent activ pentru belligerō („a purta război, a duce un război”), din belliger („belicos”) < din bellum („război”) + -ger (din gerō, „a conduce”).

Pronunție

• AFI: /bə'lɪdʒ(ə)rənt/ (Anglia)
• AFI: /bə'lɪdʒərənt/ (SUA)

Adjectiv

belligerent (comp. more belligerent, sup. most belligerent)

1. beligerant, aflat în război, luptător
2. belicos, militarist, războinic
3. (spec.) marțial, ostășesc, militar, de război
4. (p.ext.) ostil, dușmănos, bătăios, combativ
5. (p.ext.) agresiv, foarte violent

Sinonime

• 1: warring
• 2: warlike
• 4: aggressive, antagonistic, bellicose, combative, contentious, pugnacious, quarrelsome, truculent

Cuvinte derivate

• belligerently
• cobelligerent

Cuvinte apropiate

• bellicose
• belligerence
• belligerency

Vezi și

• war
• warfare

Substantiv

belligerent, pl. belligerents

1. beligerant, stat sau armată în stare de război

   The U.N. sent a treaty proposal to the belligerents.

Vezi și

• warmonger

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary