berc
română
Etimologie
Din maghiară berek.
Pronunție
- AFI: /berk/
Substantiv
| Declinarea substantivului berc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | berc | bercuri |
| Articulat | bercul | bercurile |
| Genitiv-Dativ | bercului | bercurilor |
| Vocativ | bercule | bercurilor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din germană veche brecha (> germană Bruch „fragment”, franceză brèche, de unde spaniolă brecha), prin intermediul unui cuvânt slav pe care nu îl cunoaștem; confer sârbocroată, bulgară birka („oaie cu lână creață”), cehă birka („oaie obișnuită”), poloneză bierka („oaie fără coadă”) (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din română (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din latină *brevicus (< brevis).
Pronunție
- AFI: /berk/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului berc | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | berc | berci |
| Feminin | bearcă | berce |
| Neutru | berc | berce |
- (despre animale) cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă.
- (despre căciuli; la f.) fără vârf, fără țugui, teșit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online