bidello

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latin medie bidellus, care provine din franceză veche bedel („polițist”), din limba francă *bidil („voluntar”) < proto-germanică *bidilaz („căutător”), din *bidjaną‎ („a întreba, a implora, a ruga”).

A fost încrucișat cu limba francă *budil ‎(„mesager de justiție”) < proto-germanică *budilaz ‎(„vestitor”), din proto-germanică *beudaną ‎(„a prezenta, a oferi”).

Pronunție

• AFI: /biˈdɛllo/

Substantiv

bidello m., bidelli pl.

1. administrator (de bloc, etc.), portar, om de serviciu, îngrijitor

Sinonime

• custode, collaboratore scolastico, usciere

Cuvinte derivate

• bidella

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario