bobârnac

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu germană Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).

Pronunție

• AFI: /bo.bɨrˈnak/

Substantiv

Declinarea substantivului bobârnac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bobârnac	bobârnace
Articulat	bobârnacul	bobârnacele
Genitiv-Dativ	bobârnacului	bobârnacelor
Vocativ	bobârnacule	bobârnacelor

1. lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare.
2. (fig.) aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online