(English)

Etimologie

Din engleza medie brain, care provine din engleza veche bræġen < proto-germanică *bragnan.

Pronunție


Substantiv

brain, pl. brains

  1. (anat.) creier
    Certain parts of the brain store memories.
  2. (fam.) persoană intelectuală, erudit, savant, învățat
    He was a total brain.
  3. (în Anglia, plurale tantum) aptitudini intelectuale
    He is the brains behind the scheme.
  4. (la pl.) intelect, inteligență
    He has a lot of brains.
  5. (fig.) creier

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to brain
Infinitiv to brain
Prezent simplu
pers. 3 sg.
brains
Trecut simplu brained
Participiu trecut brained
Participiu prezent braining
  1. a sparge capul (cuiva)
  2. (argou) a da cuiva în cap
  3. (fig.) a distruge
  4. a pricepe, a înțelege

Sinonime

Referințe