brain
(English)
Etimologie
Din engleza medie brain, care provine din engleza veche bræġen < proto-germanică *bragnan.
Pronunție
- AFI: /breɪn/
Substantiv
brain, pl. brains
- (anat.) creier
- Certain parts of the brain store memories.
- (fam.) persoană intelectuală, erudit, savant, învățat
- He was a total brain.
- (în Anglia, plurale tantum) aptitudini intelectuale
- He is the brains behind the scheme.
- (la pl.) intelect, inteligență
- He has a lot of brains.
- (fig.) creier
Sinonime
Cuvinte derivate
- brainbox
- braincase
- brainchild
- brainiac
- brainish
- brainless
- brainpan
- brainpower
- brainsick
- brainstorm
- brainwash
- brainwave
- brainworker
- brainy
- forebrain
- microbrain
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Expresii
- beat someone's brains out
- on the brain
- pick someone's brain
- rack one's brain, rack one's brains
- water on the brain
Vezi și
Verb
Conjugarea verbului to brain | |
Infinitiv | to brain |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
brains |
Trecut simplu | brained |
Participiu trecut | brained |
Participiu prezent | braining |
Sinonime
- 3: destroy
- 4: understand