bridă

română

Etimologie

Din franceză bride.

Pronunție

• AFI: /'bri.də/

Substantiv

Declinarea substantivului bridă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bridă	bride
Articulat	brida	bridele
Genitiv-Dativ	bridei	bridelor
Vocativ	bridă	bridelor

1. gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă.
2. piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii.
3. piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora.
4. (med.) aderență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online