gaică
română
Etimologie
Din rusă гаика (gaika) „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului gaică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gaică | găici |
| Articulat | gaica | găicile |
| Genitiv-Dativ | găicii | găicilor |
| Vocativ | gaică | găicilor |
- bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc.
- fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea.
- cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan.
- șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online