răbda
Vezi și : rabdă, răbdă |
Etimologie
Din latină rigidare.
Pronunție
- AFI: /rəbˈda/
Verb
Conjugarea verbului răbda | |
Infinitiv | a răbda |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rabd |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rabde |
Participiu | răbdat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale; a îndura.
- (despre lucruri) a fi durabil, rezistent, a nu se strica ușor.
- (v.tranz. și intranz.) a accepta, a îngădui, a permite, a tolera.
- (v.intranz.) a-și înfrâna neliniștea, enervarea, a avea răbdare, a-și păstra calmul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să...) = a (nu) se putea stăpâni (să nu...), a (nu) se îndura să...
- Cum îl rabdă locul (sau pământul)? = se spune despre un om rău, care săvârșește fapte reprobabile
- A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să... = a (nu) mai putea să...
Traduceri
a îndura cu tărie și calm; a suporta
Etimologie
Din răbda.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru răbda.