răzbi
română
Etimologie
Din slavă (veche) razbiti.
Pronunție
- AFI: /rəz'bi/
Verb
| Conjugarea verbului răzbi | |
| Infinitiv | a răzbi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
răzbesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răzbească |
| Participiu | răzbit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate.
- (v.intranz.) a ajunge undeva înlăturând obstacolele.
- (v.intranz.) a izbuti, a reuși.
- (v.intranz.) (despre sunete, zgomote etc.) a se face auzit, a ajunge până la...
- (v.intranz.) (despre mirosuri) a se răspândi.
- (v.tranz.) a învinge, a înfrânge, a răpune.
- (v.tranz.) (despre stări fizice sau sufletești) a cuprinde, a birui, a copleși.
- (v.tranz. și intranz.) a termina, a prididi, a isprăvi.
Cuvinte derivate
Expresii
- A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online