brusture
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Poate din slavă broštĭ (T. Papahagi, Etimologii, București, 1940), cu singularul reconstruit pe baza pluralul brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indică, însă cu rezerve, etimonul incert latin ūstŭlāre.
După Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilô („mătase”) (> germană Borste, franceză bosse), ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să aibă vreo legătură cu dialectul din Comelico bruskandol („hamei”), caz în care ar putea fi un cuvânt alpin.
Pronunție
- AFI: /ˈbrus.tu.re/
Substantiv
Declinarea substantivului brusture | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | brusture | brusturi |
Articulat | brusturele | brusturii |
Genitiv-Dativ | brusturelui | brusturilor |
Vocativ | brusture | brusturilor |
- (bot.) (Lappa sau Arctium, mai ales Lappa maior, Lappa minor și Lappa tomentosa) numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan.
Sinonime
- (bot.) lipan, (reg.) captalan, lumânare, lumânărică, (prin Ban.) lapuc
Cuvinte derivate
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online