buberic
Etimologie
Din bulgară бъбрек (bǎbrek) („rinichi”) < turcă böbrek.
Pronunție
- AFI: /bu'be.rik/
Substantiv
Declinarea substantivului buberic | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buberic | buberici |
Articulat | bubericul | bubericii |
Genitiv-Dativ | bubericului | bubericilor |
Vocativ | bubericule | bubericilor |
- (bot.) (Scrophularia nodosa) plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii.
Sinonime
- (bot.) (rar) scrofulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online