Buberic

română

Etimologie

Din bulgară бъбрек (bǎbrek) („rinichi”) < turcă böbrek.

Pronunție

  • AFI: /bu'be.rik/


Substantiv


Declinarea substantivului
buberic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buberic buberici
Articulat bubericul bubericii
Genitiv-Dativ bubericului bubericilor
Vocativ bubericule bubericilor
  1. (bot.) (Scrophularia nodosa) plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe