bucium

română

Variante

• bucin

Etimologie

Din latină bucinum.

Pronunție

• AFI: /ˈbu.ʧjum/

Substantiv

Declinarea substantivului bucium
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucium	buciume
Articulat	buciumul	buciumele
Genitiv-Dativ	buciumului	buciumelor
Vocativ	buciumule	buciumelor

1. instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale.

Cuvinte derivate

• buciumaș

Cuvinte apropiate

• tulnic

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ˈbu.ʧjum/

Substantiv

Declinarea substantivului bucium
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucium	buciume
Articulat	buciumul	buciumele
Genitiv-Dativ	buciumului	buciumelor
Vocativ	buciumule	buciumelor

1. (pop.) trunchi sau buștean (de arbore); (spec.) butuc de viță de vie.
2. butuc (al roții carului).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online