chemare
Etimologie
Din a chema.
Pronunție
- AFI: /ke'ma.re/
Substantiv
Declinarea substantivului chemare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | chemare | chemări |
Articulat | chemarea | chemările |
Genitiv-Dativ | chemării | chemărilor |
Vocativ | chemare | chemărilor |
- acțiunea de a chema și rezultatul ei.
- exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc.
- strigăt, țipăt (care cheamă).
- (concr.) proclamație.
- îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt.
- ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc.
- (fig.) înclinație, vocație.
- misiune, menire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online