burelet

română

Etimologie

Din franceză bourrelet.

Pronunție

• AFI: /bu.re'let/

Substantiv

Declinarea substantivului burelet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	burelet	bureleți
Articulat	bureletul	bureleții
Genitiv-Dativ	bureletului	bureleților
Vocativ	bureletule	bureleților

1. cută a pielii, la extremitatea membrelor animalelor, care are rolul de a forma unghiile sau copitele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• beretul
• brutele

Referințe

• DEX '98 via DEX online