buriu
Etimologie
Din bulgară бурия (burija) (Cihac, II, 35) sau turcă buri (Șeineanu, II, 64), confer albaneză buril, sârbocroată bure.
Pronunție
- AFI: /buˈriw/
Substantiv
Declinarea substantivului buriu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buriu | burie |
Articulat | buriul | buriele |
Genitiv-Dativ | buriului | burielor |
Vocativ | buriule | burielor |
- (înv. și reg.) butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online