Etimologie

Din bulgară бурия (burija) (Cihac, II, 35) sau turcă buri (Șeineanu, II, 64), confer albaneză buril, sârbocroată bure.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
buriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buriu burie
Articulat buriul buriele
Genitiv-Dativ buriului burielor
Vocativ buriule burielor
  1. (înv. și reg.) butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul.


Traduceri

Referințe