cârâială

română

Etimologie

Din a cârâi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /kɨ.rɨˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cârâială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârâială	cârâieli
Articulat	cârâiala	cârâielile
Genitiv-Dativ	cârâielii	cârâielilor
Vocativ	cârâială	cârâielilor

1. faptul de a (se) cârâi.
2. sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit.
3. (fig.) (fam.) cârtire; ceartă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online