cârâit

română

Etimologie

Din a cârâi.

Pronunție

• AFI: /kɨ.rɨˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului cârâit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârâit	cârâite
Articulat	cârâitul	cârâitele
Genitiv-Dativ	cârâitului	cârâitelor
Vocativ	cârâitule	cârâitelor

1. faptul de a cârâi; cârâială.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a cârâi.

Adjectiv

Declinarea adjectivului cârâit
	Singular	Plural
Masculin	cârâit	cârâiți
Feminin	cârâită	cârâite
Neutru	cârâit	cârâite

1. (despre sunete, glas etc.; peior.) ascuțit, strident (care trădează ostilitate).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catâri
• crăița
• acrita
• arăcit
• arcați
• cariat
• cărați
• acirat
• cartai
• rătăci
• râcâit

Referințe

• DEX '98 via DEX online