cârâi
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kɨ.rɨˈi/
Verb
| Conjugarea verbului cârâi | |
| Infinitiv | a cârâi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cârâi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cârâie |
| Participiu | cârâit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre unele păsări; la pers. 3) a scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale.
- (v.intranz.) (fig.) (peior.) a vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cicăli, a bate la cap pe cineva.
- (v.refl. recipr.) a se certa.
- Toată ziua se cârâie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online