căiță

română

Etimologie

Din sârbocroată kaica.

Pronunție

• AFI: /kəˈi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului căiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căiță	căițe
Articulat	căița	căițele
Genitiv-Dativ	căiței	căițelor
Vocativ	căiță	căițelor

1. (reg.) bonetă, scufie, căciuliță.
2. (pop.) membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie.
3. (reg.) placentă.

Expresii

• Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acați
• ațica
• căția
• ataci
• cătai

Referințe

• DEX '98 via DEX online