pica

Vezi și : Pica, PICA, picá, pića, piča, píča, piça, pică, picā

română

Din pic < formație onomatopeică.

(v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea de la o oarecare înălțime.
a se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.).
(fam.; despre îmbrăcăminte) a nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); (p.ext.) a fi numai zdrențe.
(despre ființe) a-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli.
A pica grămadă.
(despre clădiri) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
(fig.) a muri (în luptă).
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs etc.
Profesorul l-a picat la examen.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a face să cadă în picături (un lichid, o materie topită).
(v.intranz.) a cădea în picături; (spec.) (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari.
A pica bruma peste câmpii.
(v.refl., intranz. și tranz.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
(v.intranz.) (fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit).
(v.intranz.) (fam.) a sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
(v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea în..., a da în..., a fi cuprins de...
(pop.; despre zile, evenimente, etc.) a se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
(v.tranz.) (pop.) a lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva).

(fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neașteptate; b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă
A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva
A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit
A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.)
Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos
Să-l (sau să mă, să ne, etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu niciun preț, nicidecum
A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva

Din franceză pica < latină pīca („coțofană”).

Declinarea substantivului pica
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pica	invariabil
Articulat	pica	invariabil
Genitiv-Dativ	picăi	invariabil
Vocativ	-	invariabil