calibru

română

Etimologie

Din franceză calibre.

Pronunție

• AFI: /ka'li.bru/

Substantiv

Declinarea substantivului calibru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calibru	calibre
Articulat	calibrul	calibrele
Genitiv-Dativ	calibrului	calibrelor
Vocativ	calibrule	calibrelor

1. diametrul interior al țevii unei guri de foc.
2. instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate.
3. (fig.) mărime, proporție, calitate; fel, soi, specie.

Cuvinte derivate

• decalibra

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buclări
• burlaci
• cabluri
• baricul
• curabil

Referințe

• DEX '98 via DEX online