română

Etimologie

Din slavă huliti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
huli
Infinitiv a huli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hulească
Participiu hulit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe