huli
Etimologie
Din slavă huliti.
Pronunție
- AFI: /hu'li/
Verb
Conjugarea verbului huli | |
Infinitiv | a huli |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
hulesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să hulească |
Participiu | hulit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (pop.) a spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate