cameleon
Etimologie
Din franceză caméléon < latină chamaeleon. Provine din greacă antică χαμαιλέων (khamaileōn); compus din χαμαί (khamai) („pe pământ”) + λέων (leon) („leu”).
Pronunție
- AFI: /ka.me.leˈon/
Substantiv
Declinarea substantivului cameleon | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cameleon | cameleoni |
Articulat | cameleonul | cameleonii |
Genitiv-Dativ | cameleonului | cameleonilor |
Vocativ | ' | ' |
- (zool.) (Chamaeleonidae) reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător.
- (fig.) persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări.
Cuvinte apropiate
Traduceri
reptilă
|
|