Clește de scos cuie

română

Etimologie

Din slavă (veche) klĕšta.

Pronunție

  • AFI: /'kleʃ.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
clește
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clește clești
Articulat cleștele cleștii
Genitiv-Dativ cleștelui cleștilor
Vocativ clește cleștilor
  1. unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese.
  2. unealtă de fier asemănătoare cu un clește, folosită în diverse operații.
    Clește pentru cărbuni.
  3. fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește, ale unor crustacee.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească


Traduceri

Anagrame

Referințe