captura
Vezi și : captură |
Etimologie
Din franceză capturer.
Pronunție
- AFI: /kap.ˈtu.ɾa/
Verb
Conjugarea verbului captura | |
Infinitiv | a captura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
capturez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să captureze |
Participiu | capturat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a prinde unități militare namice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului.
- A captura o companie inamică.
- a prinde un răufăcător.
- a prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.
- Am capturat un animal sălbatic.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a prinde; a cuprinde
|
|
Etimologie
Din captură.
Pronunție
- AFI: /kapˈtu.ra/
Substantiv
- forma de articulat singular pentru captură.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului captura | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ | captura | ' |
Genitiv | ' | ' |
Dativ | ' | ' |
Acuzativ | ' | ' |
Ablativ | ' | ' |
Vocativ | ' | ' |
Sinonime
(español)
Etimologie
Din latină captura.
Pronunție
- AFI: /kap.ˈtu.ɾa/
Substantiv
captura f., capturas pl.