carambola
Etimologie
Inevitabil din malaieziană karambal, care provine din limba marathi.
Pronunție
- AFI: /ka.ramˈbo.la/
Substantiv
Declinarea substantivului carambola | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | carambola | invariabil |
Articulat | carambola | invariabil |
Genitiv-Dativ | carambolei | invariabil |
Vocativ | - | - |
- (bot.) fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adânci, astfel că tăiat transversal se obțin felii de forma unor stele, cu miezul gălbui și cu puține semințe, având gust acrișor și aromă de iasomie; se consumă natur, în salate și cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate și ca elemente de decor.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză caramboler.
Pronunție
- AFI: /ka.ram.boˈla/
Verb
Conjugarea verbului carambola | |
Infinitiv | a carambola |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
carambolez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să caramboleze |
Participiu | carambolat |
Conjugare | I |
- (v.tr., intr.) (la biliard) a face carambolaj.
- (fam.) a lovi, a ciocni.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri