Cardama

română

Etimologie

Din neogreacă κάρδαμον (kárdamon, „măcriș”) (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvânt turc neindentificat.

Pronunție

  • AFI: /kar.da'ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
cardama
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cardama cardamale
Articulat cardamaua cardamalele
Genitiv-Dativ cardamalei cardamalelor
Vocativ cardama cardamalelor
  1. (bot.) (Nasturtium officinale) plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Anagrame

Referințe