carpen
Etimologie
Din latină carpinus. Confer italiană carpino, carpine, franceză charme, catalană carpí, spaniolă carpe și portugheză carpino.
Pronunție
- AFI: /'kar.pen/
Substantiv
Declinarea substantivului carpen | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | carpen | carpeni |
Articulat | carpenul | carpenii |
Genitiv-Dativ | carpenului | carpenilor |
Vocativ | carpenule | carpenilor |
- (bot.) (Carpinus betulus) arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar.
Sinonime
- (bot.) cărpinar
Cuvinte derivate
Traduceri
arbore
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online