grab
 Vezi și : Grab
|
(English)
Etimologie
Din neerlandeza medie grabben („a apuca, a prinde”) sau din germana medie de jos grabben („a se repezi, a înșfăca”) < proto-germanică *grab-.
Înrudit cu daneză grabbe („a apuca, a prinde”), suedeză grabba („a apuca, a prinde”) și engleza veche ġegræppian („a pune mâna pe”).
Pronunție
- AFI: /ɡræb/
Verb
| Conjugarea verbului to grab | |
| Infinitiv | to grab |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
grabs |
| Trecut simplu | grabbed |
| Participiu trecut | grabbed |
| Participiu prezent | grabbing |
- a apuca, a înhăța, a cuprinde
- I grabbed her hand to pull her back from the cliff edge.
- a încerca să pună mâna (pe), a întinde mâna (după)
- The suspect suddenly broke free and grabbed at the policeman's gun.
- a deține, a aresta
- (fig.) a fermeca, a prinde, a impresiona
- (fam.) a apuca (repede), a lua
- Let me just grab my jacket.
- (fam.) a lua (ceva de mâncat), a consuma
- We'll just grab a sandwich and then we'll be on our way.
- a nu lăsa să scape o ocazie, a încerca să prindă o ocazie
Sinonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Substantiv
grab, pl. grabs
- apucare, înhățare, cuprindere
- (tehn.) dispozitiv de prindere; benă, dragă, prinzător, cupă de excavator
- (în media) clip (sonor), extras (sonor), pasaj (sonor)
Sinonime
- 3: sound bite
Expresii
Etimologie
Din arabă sau hindi.
Substantiv
grab, pl. grabs