cazac
Etimologie
Din turcă kazak („aventurier”) (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), confer rusă казак (kazak).
Pronunție
- AFI: /kaˈzak/
Substantiv
Declinarea substantivului cazac | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cazac | cazaci |
Articulat | cazacul | cazacii |
Genitiv-Dativ | cazacului | cazacilor |
Vocativ | cazacule | cazacilor |
- membru al unei comunități militare autonome care s-au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere țara împotriva invaziilor.
- (în Rusia, începând din sec. XVIII) soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online