ceai
Etimologie
Din turcă çay < chineză 茶 (chá). Confer neogreacă τσάι (tsái).
Pronunție
- AFI: /ʧe̯aj/
Substantiv
Declinarea substantivului ceai | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ceai | invariabil |
Articulat | ceaiul | invariabil |
Genitiv-Dativ | ceaiului | invariabil |
Vocativ | ceaiule | invariabil |
- (bot.) (Camellia sinensis) arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant; (p.rest.) frunzele (uscate ale) acestui arbust.
Vezi și
Traduceri
arbust
|
Substantiv
Declinarea substantivului ceai | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ceai | ceaiuri |
Articulat | ceaiul | ceaiurile |
Genitiv-Dativ | ceaiului | ceaiurilor |
Vocativ | ceaiule | ceaiurilor |
- (de obicei urmat de determinări care arată felul) băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale.
- Ceai verde.
- Ceai presat.
- reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai sau diferite gustări și se dansează.
- timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
infuzie de ceai, sau de alte plante
|
|