ceruză
română
Etimologie
Din franceză ceruse < latină cerussa.
Pronunție
- AFI: /ʧe'ru.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceruză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceruză | invariabil |
| Articulat | ceruza | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ceruzei | invariabil |
| Vocativ | ceruză | invariabil |
- carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online