recuza
română
Etimologie
Din franceză récuser.
Pronunție
- AFI: /re.ku'za/
Verb
| Conjugarea verbului recuza | |
| Infinitiv | a recuza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recuz |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recuze |
| Participiu | recuzat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., (p.ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online