cetină

română

Etimologie

Din slavă (veche) *četina, derivat colectiv de la četŭ („ac, țeapă, dinte”) (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144)

Confer bulgară чтина (četina), sârbocroată četina.

Pronunție

• AFI: /ˈʧe.ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului cetină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetină	cetini
Articulat	cetina	cetinile
Genitiv-Dativ	cetinii	cetinilor
Vocativ	cetină	cetinilor

1. ramură, creangă de brad; (p.ext.) brad.
2. nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor.

Cuvinte derivate

• cetiniș
• cetiniță
• cetioară

Cuvinte compuse

• cetină-de-negi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căințe
• cănițe
• antice
• cinate
• etnica
• înceta
• înecat

Referințe

• DEX '98 via DEX online