căință
română
Etimologie
Din a (se) căi + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /kəˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului căință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căință | căințe |
| Articulat | căința | căințele |
| Genitiv-Dativ | căinței | căințelor |
| Vocativ | căință | căințelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online